Duminică, 8 decembrie, după Sfânta Liturghie oficiată în biserica Schitului Sf. Nicolae din municipiul Giurgiu, Preasfințitul Părinte Episcop Ambrozie, a mers la Biserica Buna Vestire – Giurgiu,  unde împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit slujba de sfințire a celor șase clopote ce vor fi instalate în clopotnița bisericii.

După slujba de sfinţire, Ierarhul nostru a vorbit despre istoricul clopotelor şi utilizarea lor în cultul creștin.

„Rostul clopotelor”, a evidenţiat Preasfinția Sa, „este şi acela de a ocroti poporul de furtuni, de trăsnete, de tunete; clopotele împrăştie norii grei ai furtunilor, alungă fulgerele şi tunetele şi ceaţa vătămătoare, cum se spune într-una din rugăciunile de la sfinţire. În acelaşi timp, clopotele alungă duhurile cele necurate, cele rele, întărindu-i pe credincioşi să-şi aducă aminte de Dumnezeu şi să ceară ajutorul Lui atunci când sunt ispitiţi”.

PS Ambrozie a amintit că în creştinism clopotele au fost primite cu reticenţă „deoarece au fost folosite în religiile păgâne”.

„Treptat clopotele au primit o semnificaţie duhovnicească şi au fost integrate şi în creştinism. Această semnificaţie religioasă a fost argumentată cu referire la Vechiul Testament, şi anume la trâmbiţele de argint pe care Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să le facă şi să anunţe chemarea la rugăciune, dar şi chemarea la luptă”, a spus Preasfinția Sa.

La slujba de sfințire a clopotelor (realizate în Rusia) au fost prezenți credincioși din municipiului Giurgiu, precum și cei care au dorit să se bucure duhovnicește de acest moment important al eparhiei noastre. Cu acest prilej, Preasfinţitul Părinte Episcop  Ambrozie i-a binecuvântat pe toți cei prezenți, oferindu-le ultimele numere ale revistelor Familia Ortodoxă și Lumea Credinței, precum și iconițe, iar copiilor dulciuri, ne-a transmis părintele Tudor Georgian, parohul bisericii “Buna Vestire” din muncipiul Giurgiu.

***

În Biserică, glasul clopotului reprezintă glasul lui Dumnezeu care cheamă pe oamenii vii la rugăciune și comuniune, plânge pe cei decedați și ocrotește orașul sau satul de furtuni și fulgere. Din punct de vedere social-cultural, clopotele Bisericilor sunt o notă specifică a culturii europene creștine.

Trasul clopotelor a avut de la început un vădit caracter de înștiințare, de vestire. Adică, este semnul începutului unei slujbe și un mod de chemare al credincioșilor. În vechime, după bătaia clopotelor, credinciosul putea să înțeleagă importanța fiecărei sărbători și ceasul începutului slujbei, mai ales în perioada în care calendarele și orologiile nu erau la îndemâna oricui, stabilind mersul la biserică.

Folosirea clopotelor în cultul creştin a început să se răspândească în secolul al V-lea în Apus. La Constantinopol clopotele au ajuns abia în secolul al IX-lea, pe la anul 857, când Ursus, Dogele Veneţiei, a oferit împăratului Mihail al V-lea 12 clopote pentru a fi aşezate într-o clopotniţă lângă Biserica Sf. Sofia.