Descrierea Heraldică: Scut cu vârf ascuţit, despicat, având la dreapta heraldică (stânga privitorului), pe câmp roşu, pe Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, totul de argint. La stânga heraldică, pe câmp de argint, o cruce treflată de aur şi un turn roşu încărcat de o ancoră de aur. Susţinători, de o parte şi de alta, îngeri de argint. Scutul este aşezat pe o mantie roşie cu căptuşeală de argint şi care este încoronată de o coroană închisă, aur cu albastru. Între coroană şi scut se află hrisograma, iar în spatele mantiei se detaşează crucea şi cârja, simboluri episcopale. În exteriorul mantiei se află un şir de metanii de argint, element specific stemelor episcopale ortodoxe. Sub scut se află o deviză de culoare albastră ce are înscrise cu litere de argint cuvintele: ,,Îndrăzniţi, EU am biruit lumea!”(Ioan XVI,33).
Simbologie: În conformitate cu uzanţele heraldice, s-a pus în jumătatea din dreapta heraldică a scutului (stânga privitorului) un element central din stema municipiului Giurgiu – stemă realizată de Comisia Consultativă Heraldică în anul 1932 -, desigur modificat în privinţa culorilor pentru că este vorba despre noua Episcopie a Giurgiului. Mai precis, s-a păstrat câmpul roşu din stema municipiului, dar s-a folosit exclusiv argint (alb heraldic) în cazul Sfântului Gheorghe şi aceasta din dorinţa de a sublinia prin calităţile simbologice ale argintului, că este vorba de o stemă ecleziastică, nu de una laică. În plus, figura Sfântului Gheorghe – prin atribuţiile de luptător – este o trimitere de natură heraldică la figura istorică a lui Mihai Viteazul, voievodul care s-a luptat pentru toate cele trei provincii româneşti, unindu-le, în concordanţă cu celebra sa sintagmă ,,pohta ce-am pohtit”, precum şi pentru faptul că unul dintre stindardele sale era de culoare roşie şi avea pe el pe Sfântul Gheorghe omorând balaurul.
S-a folosit deliberat o aşa-numită ,,licenţă heraldică”, în sensul că s-au pus elemente de metal (aur) pe câmp de metal (argint) din dorinţa de a fi subliniate mai multe lucruri în acelaşi timp. În primul rând, argintul câmpului sugerează puritate, curăţenie sufletească, referiri heraldice clare la o stemă ecleziastică. Crucea treflată este simbolul heraldic cel mai des întâlnit şi utilizat pentru a sugera Ortodoxia. Ancora ne trimite cu gândul la faptul că Giurgiu, sediul Episcopiei, este un oraş port. În plus, turnul de culoare roşie pe care este pusă ancora face referire la epoca lui Mircea cel Bătrân care a apărat creştinismul românesc, nord-dunărean, ca pe o cetate în faţa Semilunii. S-a ales roşu, atât ca pandant al culorii din celălalt cartier al scutului – în concordanţă cu regulile heraldicii -, cât şi pentru a sublinia jertfa de sânge a înaintaşilor. Spre a reda mai sugestiv faptul că Mircea cel Bătrân şi-a apărat, deopotrivă, neamul şi credinţa, s-au ,,vizualizat” heraldic aceste lucruri prin alegerea cetăţii spre a simboliza ,,neamul” (ţara) şi a ancorei, spre a simboliza atât credinţa creştină, cât şi faptul că românii n-au fost un neam de năvălitori, ci de aprigi apărători ai gliei strămoşeşti şi ai Crucii.
Ornamentele exterioare ale scutului – susţinătorii îngeri, mantia, coroana, hrisograma, crucea, cârja şi metaniile – sunt menite să sublinieze valenţele unei steme episcopale, cea a Episcopiei Giurgiului. Albastrul, care apare în culorile mitrei şi ale devizei, este, sub raport religios, culoarea care se distinge de toate celelalte culori prin faptul că reprezintă cerul.