Astăzi, 29 februarie 2020, în biserica Parohiei Singureni, Protopopiatul Mihăilești, un impresionat sobor de preoți și diaconi, condus de PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a oficiat slujba de prohodire a tânărului Vili Păun, victima tragicului atentatul petrecut la Hanau, în apropiere de Frankfurt – Germania, în care şi-au pierdut viaţa 9 persoane.

În cadrul slujbei de înmormantare, Ierarhul nostru a rostit un cuvânt de mângâiere și de întărire pentru părinții tânărului care a părăsit această lume, subliniind faptul că Dumnezeu a dorit să mai adauge un suflet curat în ceata celor care prin credință și puritate au câștigat cununa veșniciei lui Dumnezeu. A dorit să-l ferească de răutățile lumii nedrepte pentru a se bucura de frumusețea lumii celor drepți.

În continuare, Preasfinția Sa a spus “în aceste momente cernite de durere pentru toți cei ce l-au cunoscut și astăzi îl conduc pe ultimul drum al acestei vieții pământești, clerul și credincioșii din Episcopia Giurgiului se roagă Bunului şi Milostivului Dumnezeu să odihnească în pacea şi iubirea Sa cea veşnică, sufletul tânărului Vili Viorel Păun“.

La final, Întâistătătorul eparhiei nostre a oferit familiei îndoliate, în semn de compasiune, Sfânta Scriptură și o icoană cu chipul Maicii Domnului. Totodată, domnului Marian Pătuleanu, primarul localității Singureni, rudă apropiată tânărului Vili Viorel Păun, i-a oferit o icoană cu chipul Mântuitorului Iisus Hristos.

Tânărul român de 23 de ani, Vili Viorel Păun, originar din localitatea Singureni, jud. Giurgiu, se afla de mai mulţi ani în Germania, la muncă, împreună cu părinţii săi. 

***

Cuvântul Preasfințitului Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului la inmormantarea tânărului Vili Viorel Păun.

Mult îndurerată şi încercată familie,
Precucernici părinți,
Întristată adunare,

În aceste zile, premergătoare Postului Sfintelor Paşti, am aflat cu multă durere despre atentatul petrecut în oraşul Hanau, în apropiere de Frankfurt – Germania, în care şi-au pierdut viaţa 9 persoane, între care şi fratele nostru Vili Viorel Păun. Clopotele bisericilor din comuna Singureni bat dangătul lor prelung vestind întristare şi durere în sufletul tuturor celor ce l-au cunoscut şi l-au preţuit, iar florile strânse în buchete acoperă trupul neînsufleţit şi parcă plâng şi ele, împreună cu noi moartea acestuia. Trupul său străpuns de gloanţele atacatorului al cărui gest a fost motivat de ura rasială, şi-a luat rămas bun de la tot ce este trecător, iar sufletul său bun a păşit în lumea drepţilor, cu candela plină de fapte bune, unde va primi cununa veşnicei răsplătiri, în ceata celor bine plăcuţi lui Dumnezeu.

Aflat de aproape 10 ani în Germania la muncă, împreună cu părinţii săi, nădăjduia că într-o zi se va întoarece în ţara sa şi în locurile natale pe care le-a iubit şi de care s-a despărţit cu greu. Şi-a dorit foarte mult să fie alături de familia sa, de aceea, după finalizarea ciclului gimnazial, mânat de dorul nestăvilit pentru părinţi, care luaseră drumul pribegiei pentru un trai mai bun, se alătură acestora în Germania. Asemeni celor peste trei milioane de români plecați în străinătate, Vili Viorel Păun, alături de părinții săi, a trăit având speranța într-un viitor mai prosper, dar și cu dorul de locurile natale, de ţară. De multe ori, dorul de țară i-a fost alinat de întâlnirea cu alţi români împreună cu care se ruga în biserica Parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul” din oraşul Hanau. Au înţeles pe deplin că este important să participe activ la viaţa Bisericii şi să cultive credinţa în Dumnezeu, identitatea creştină şi românească, oriunde s-ar afla, deoarece poporul nostru s-a străduit neîncetat, de-a lungul istoriei, să-şi păstreze identitatea şi să promoveze credinţa şi valorile strămoşeşti. Aşadar, cu o purtare exemplară, cu muncă cinstită şi credinţă tare în Dumnezeu, acest tânăr s-a dovedit biruitor. El a murit nu ca un învins, ci ca un învingător, ridicându-se, prin virtute, deasupra patimilor acestei lumi, întărit de cuvântul Mântuitorului: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33).

Iubiți credincioși,
În aceste momente, durerea tuturor este copleșitoare, întrebările și revolta se năpustesc în adâncurile noastre. Ce să facem? Cum putem să mergem mai departe în această vale a plângerii? Cum ne vom mângâia? Răspunsul nu ni-l poate da decât Dumnezeu Atotțiitorul, Creatorul cerului și al pământului și a tot ceea ce viețuiește. Căci Apostolul Iacov le spune păstoriților săi de unde să aștepte luminare în necazurile lor, de unde să aștepte înțelepciunea, care nu poate veni decât de la El. (Iacov, 1,5)

Mai departe, dacă cercetăm Scripturile, vedem cum Însuși Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost pus în fața neliniștilor oamenilor atunci când Turnul din Siloam s-a prăbușit peste 18 evrei și au murit ( Lc. 13, 5.) El nu i-a găsit vinovați pe cei 18, nu a spus că au păcătuit și aceea a fost pedeapsa, ci că moartea lor trebuie să ne fie tuturor pildă și povață pentru a ne întoarce de la toate patimile care ne stăpânesc sufletele. Toți ne vom duce de pe acest pământ. Toți vom trece din această lume. Esențial este dacă suntem pregătiți pentru acel moment. Mântuitorul învață că tragedia constă în a nu-ți pregăti sufletul pentru această clipă, căci păcatele și greșelile oamenilor sunt cele care aduc moartea, nu Dumnezeu, Care este ,,Părintele îndurărilor și Dumnezeul a toată mângâierea” (2 Co. 1, 3). Iar când suntem încercați de necazuri și greutăți, să ascultăm povață aceluiași Apostol Iacov, care spune: ,,Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: de la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele și El însuși nu ispitește pe nimeni” (Iacov 1, 13). Iar din pilda vieții lui Iov, cel mult răbdător, putem să înțelegem de unde vin nenorocirile, căci nu Dumnezeu a fost cel care făcut ca Iov să-și piardă averile, pământurile, fiii, fiicele și sănătatea trupească, ci diavolul, cel care este tatăl minciunii şi ucigătorul de oameni (Ioan 8, 44-45).

Moartea fulgerătoare a acestui tânăr care se afla în zorii vieţii, ne-a arătat încă o dată cu prisosință efectele urii și intoleranței, în numele unui pretins progres, refractar la orice formă de spiritualitate. Trăim vremuri cumplite, însă în aceste timpuri adevărata înțelepciune de care, ca oameni, putem da dovadă, este să alergăm la Dumnezeu, să-i cerem ajutorul, să ne vindecăm de răutățile noastre și să devenim mai buni. În acest fel, moartea năpraznică a celor care au pierit va avea un sens: acela că moartea lor poate aduce viață unui întreg popor. Avem șansa ca, prin schimbarea noastră în fața acestei tragedii, Dumnezeu să așeze o cunună mucenicească pe capul robului lui Dumnezeu, Vili Viorel Păun, plecat de la noi.

Îndurerată familie, întristată adunare,

Suntem cu toţii conştienţi de marea durere pe care o încercaţi în acest ceas greu al despărţirii, pe care şi noi o simţim. Fiţi încredinţaţi de rugăciunea, de compasiunea şi de dragostea Noastră! Dumnezeu să vă dea mângâiere şi să ne dea şi nouă, tuturor, celor ce ne aflăm sau ne vom afla întru despărţirea vremelnică de cei dragi. Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să odihnească cu drepţii sufletul robului Său Vili Viorel, în lumina şi pacea Împărăţiei Cerurilor, unde ,,nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit”, iar dumneavoastră, familei şi tuturor celor care l-au cunoscut şi preţuit, să vă dăruiască mângâiere şi întărire sufletească. Nădăjduim, de asemenea, ca lumina Învierii și a vieții celei veșnice să mângâie sufletele noastre, ale tuturor, și locul lacrimilor să fie luat de rugăciunea stăruitoare pentru odihna sufletului robului său, Vili Viorel Păun.

Veşnică lui pomenire din neam în neam!”

† AMBROZIE,
Episcopul Giurgiului