Într-o lume tot mai grăbită, unde tăcerea devine rară și profunzimea este adesea sacrificată în favoarea superficialului, cuvântul rostit în Biserică rămâne unul dintre puținele locuri unde, cred eu, sensul mai este căutat cu fervoare și ascultat cu inimă trează. Mai ales atunci când acest cuvânt izvorăște dintr-o inimă aprinsă de dragoste pentru Hristos și pentru oameni, el devine vestire și vindecare, discurs și mărturie vie a unei trăiri profunde, deopotrivă. În acest sens, predica rămâne o formă de slujire, o punte între cer și pământ, între Logosul veșnic și zbuciumul inimii omenești.

Există ierarhi care își împlinesc această lucrare nu doar cu rigoare teologică, ci și cu o caldă apropiere față de sufletele încredințate lor spre păstorire. Dintre aceștia, Preasfințitul Părinte dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, se distinge printr-un stil unic, în care înțelepciunea patristică se împletește cu simțul realității cotidiene, iar rigoarea dogmatică este dublată de o profundă delicatețe sufletească. Cuvântul său explică, dar mai ales luminează; avertizează, dar mai ales mângâie; învață, dar și înflăcărează inima celor care îl ascultă.

Această lucrare editorială s-a născut din dorința de a păstra și de a transmite mai departe comoara acestor cuvinte, rostite în amvonul liturgic și pătrunse de harul unei misiuni asumate cu sinceritate și dăruire. Nu este vorba despre o simplă colecție de predici, ci despre o călătorie duhovnicească alături de un păstor care nu încetează să îndemne la trezvie, la fidelitate față de adevăr și la trăirea vie a credinței.

M-am decis să ofer o transcriere fidelă a unor fragmente din predicile Preasfințitului Părinte dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, convins fiind că glasul său pastoral este unul cu totul aparte în peisajul contemporan al Bisericii Ortodoxe Române. Într-o epocă marcată de relativism moral și de criza autorității spirituale, cuvântul Preasfinției Sale se distinge printr-o remarcabilă dimensiune social-pedagogică, printr-o actualizare curajoasă a Evangheliei în contextul frământărilor lumii de azi.

Cele mai multe dintre predicile sale depășesc registrul restrâns al unor simple omilii. Eu le privesc ca pe niște veritabilw cateheze, în care teologia se întâlnește cu experiența concretă a credincioșilor, iar cuvântul inspirat devine medicament duhovnicesc. Cu o aleasă putere de discernământ, dar și o pregnantă preocupare, Preasfințitul Părinte dr. Ambrozie reușește să articuleze mesajul scripturistic și patristic al Bisericii într-o formă accesibilă, dar profundă, provocând la metanoia, la responsabilitate civică și la iubire jertfelnică față de aproapele.

Demersul meu ar fi fost imposibil fără existența unui suport mediatic transparent și generos: contul oficial de YouTube al Episcopiei Giurgiului, intitulat sugestiv „Cult Cultura”. Aici, predicile ierarhului — în integralitatea lor sau în fragmente elocvente — sunt puse la dispoziția publicului, oferind un canal de comunicare ce conjugă tradiția cu mijloacele moderne de apostolat.

Într-o lume ce pare a-și pierde reperele esențiale, glasul Preasfințitului Părinte dr. Ambrozie răsună ca un ecou al profeților din vechime, dar și ca o chemare la înrădăcinare în Hristos, la o viețuire ancorată în adevăr, demnitate și speranță.

Erudiția teologică a Preasfințitului Părinte dr. Ambrozie, subtilitatea retorică și eleganța stilistică ce caracterizează fiecare intervenție omiletică a Preasfinției Sale reflectă o solidă formație intelectuală, precum și o profundă iubire față de Biserică și față de sufletele încredințate spre păstorire. Grija delicată pentru credincioșii din Episcopia Giurgiului transpare din fiecare predică, devenind un veritabil model de slujire episcopală, în care autoritatea duhovnicească se exprimă prin blândețe, discernământ și o constantă atenție față de durerile lumii de azi.

Predicile Preasfinției Sale nu pot fi considerate ca simple reflecții exegetice asupra textelor sacre. Ele sunt adevărate construcții teologice, în care măiestria alegerii cuvintelor slujește unui scop nobil: înflăcărarea inimii credincioșilor, întărirea în credință și reaprinderea nădejdii în mijlocul unei epoci tulburate. Fiecare cuvânt rostit devine o sămânță euharistică a Adevărului, chemată să rodească în viața duhovnicească a celor care ascultă cu inimă trează și smerită.

Am simțit că acest proiect, început dintr-o profundă admirație și recunoștință, trebuie dus la bun sfârșit cu aceeași acribie și delicatețe pe care Preasfințitul Părinte dr. Ambrozie o manifestă în fiecare cuvânt rostit de pe solee. Totodată, am considerat că momentul aniversar al Preasfinției Sale – împlinirea vârstei de 56 de ani, la 20 aprilie 2025 – este o ocazie providențială pentru a oferi această lucrare ca un modest omagiu adus unei misiuni ierarhice exemplare.

Trebuie să subliniez cu admirație că toate predicile Preasfințitului Părinte dr. Ambrozie Îl au în centrul lor și Îl așază ca model suprem pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Acest ax hristologic nu este, desigur, un simplu artificiu retoric, ci o expresie autentică a unei viziuni teologice bine întemeiate, care transpune în discursul liturgic vocația fundamentală a Bisericii: aceea de a-L vesti pe Hristos cel Răstignit și Înviat, „ieri și azi și în veci, este Același” (Evrei 13,8).

Circumscrierea hristologică a omiliilor Preasfinției Sale face parte, fără îndoială, din tezaurul de bază al unui teolog ortodox, însă modul profund personal, viu și aplicat în care Preasfințitul Părinte dr. Ambrozie reușește să o dirijeze necontenit către inimile și conștiințele credincioșilor îi conferă un stil aparte, recognoscibil, aproape inconfundabil — un stil pe care, fără teama de a greși, îl pot numi, cu smerenie și admirație, „stilul ambrozian”.

Această omiletică „ambroziană” nu este una artificială, ci izvorăște dintr-o autentică trăire eclezială și dintr-o chemare interioară de a traduce frumusețea Evangheliei în limbaj accesibil, dar niciodată facil, în imagini sugestive, dar niciodată superficiale, și în adevăruri profunde, dar niciodată greu de asimilat. De aici fecundă și capacitatea predicilor sale de a atinge atât mintea, cât și inima, atât intelectul, cât și voința credinciosului — pentru că în ele răsună, discret și limpede, glasul Păstorului cel Bun.

Preasfințitul Părinte dr. Ambrozie este recunoscut pentru sensibilitatea sa duhovnicească aparte, izvorâtă dintr-o adâncă empatie pastorală, dar și pentru sinceritatea debordantă și necosmetizată a predicilor sale, care nu ocolesc adevărul, oricât de incomod ar fi. Într-o vreme a relativismului și a formulelor calofile, cuvintele Preasfinției Sale rămân o mărturie a curajului de a spune lucrurilor pe nume, dar întotdeauna cu discernământ și cu un profund respect față de om ca ființă purtătoare a chipului lui Dumnezeu.

Nu puține au fost situațiile în care predicile sale s-au transformat, metaforic vorbind, în veritabile „arme duhovnicești” – „armele luminii” (Romani 13, 12) – folosite de credincioși pentru a se apăra de rătăcirile lumii, pentru a-și întări credința, sau pentru a învăța din ele căile pocăinței. Ele nu au fost niciodată rostite în duhul osândirii sau al judecății, ci întotdeauna în cheia pedagogiei iubirii – „căci pe cine îl iubește Domnul îl ceartă” (Evrei 12,6) – cu dorința sinceră de îndreptare și de mântuire.

Predicile Preasfințitului Părinte dr. Ambrozie nu mustră pentru a pedepsi, ci pentru a trezi, pentru a ridica și vindeca. Sunt cuvinte vii, cuvinte care ard și luminează, cuvinte care zguduie și în același timp mângâie – așa cum doar Evanghelia vie o poate face.

Desigur, ca orice culegere de predici, și aceasta presupune o delimitare în timp și spațiu, atât pentru a conferi unitate tematică, cât și pentru a înlesni parcurgerea coerentă a materialului omiletic selectat. Am socotit potrivit ca, în anul jubiliar în care Patriarhia Română aniversează un secol de la ridicarea sa la rang patriarhal (1925–2025), iar Biserica Ortodoxă Română împlinește 140 de ani de la recunoașterea autocefaliei sale (1885–2025), această selecție de predici să se înscrie, simbolic și duhovnicește, în ritmul unui an liturgic marcat de aniversare, reflecție și reînnoire.

Alegerea unui cadru temporal bine delimitat – începând cu data de 1 ianuarie 2024 – nu a fost întâmplătoare. Acest punct de pornire, care coincide cu începutul unui nou an civil, poate fi văzut și ca un început duhovnicesc, o renaștere a cuvântului predicatorial înnoitor al Preasfințitului Părinte Ambrozie, în consonanță cu exigențele vremurilor și cu frământările lumii actuale.

Punctul terminus al acestei ediții – subliniem: al acestei ediții, căci cu siguranță vor urma și altele – este data de 6 aprilie 2025, duminica a cincea din Postul Mare, cunoscută ca Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Este duminica în care, în urmă cu 19 ani, Preasfințitul Ambrozie a fost întronizat ca episcop al Giurgiului în sobor de arhierei de însuși Patriarhul României, vrednicul de pomenire Teoctist Arăpașu, al cincilea patriarh român. Alegerea acestei date ca punct de încheiere a culegerii este, așadar, una nu doar practică, ci și simbolică: o chemare la a păși cu smerenie și curaj pe calea Crucii, cu făgăduința luminoasă a Învierii.

Anul 2025 este, fără îndoială, unul cu rezonanță aparte pentru întreaga creștinătate. Dincolo de cele două repere aniversare de profundă importanță pentru istoria recentă a Bisericii Ortodoxe Române – Centenarul ridicării la rangul de Patriarhie și împlinirea a 140 de ani de la recunoașterea autocefaliei – anul acesta ne aduce în atenție și o celebrare de amplitudine universală: 1700 de ani de la convocarea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea (325–2025).

Acest Sinod Ecumenic a fost întemeiat pe chemarea Sfântului Împărati Constantin cel Mare și prezidat de episcopi luminați de harul Duhului Sfânt. Așadar, aniversarea acestui eveniment sinodal – care a însemnat începutul unei ecleziologii închegate, întemeiate pe comuniune, adevăr și mărturisire – ne obligă, în același timp, la recunoștință istorică și la angajare duhovnicească. Ne reamintește că adevărul de credință nu este rezultatul unei construcții raționale, ci rodul unei revelații păstrate, apărate și proclamată în sânul Bisericii, „stâlp și temeli a adevărului” (I Timotei 3,15).

Prin urmare, această culegere de predici se așază și ea, smerit, în fluxul acestor aniversări solemne, în duhul tradiției patristice și sub semnul continuității apostolice care, de 1700 de ani, își trage seva din aceeași credință „dată sfinților, odată pentru totdeauna” (Iuda 1,3).

În mod providențial, anul 2025 se înnobilează și printr-o altă aniversare de o semnificație aparte în plan eclezial: este și anul 25 de când Preasfințitul Părinte dr. Ambrozie a fost chemat la vrednica slujire de ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind ales în anul 2000 ca episcop-vicar patriarhal, cu titulatura „Sinaitul”. Preasfințitul Părinte dr. Ambrozie este un ierarh a cărui slujire se distinge prin rafinament teologic, sensibilitate pastorală și fidelitate neabătută față de Tradiția Bisericii. Ridicat la demnitatea arhierească în octombrie 2000 de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist Arăpașu – figură emblematică a Ortodoxiei românești contemporane –, Preasfinția Sa a devenit, de-a lungul unui sfert de veac, un reper de verticalitate și discernământ în rândul ierarhiei ortodoxe.

În cei 19 ani de la alegerea sa ca întâistătător al Episcopiei Giurgiului, Preasfințitul părinte dr. Ambrozie păstorește această eparhie cu o râvnă ce amintește de episcopii de odinioară: ctitor de biserici și mănăstiri, restaurator de suflete, neobosit cuvântător al adevărului revelat. Într-o epocă adesea marcată de desacralizare, arhipăstorirea sa se dovedește a fi o lucrare misionară profund ancorată în conștiința poporului credincios, dar și în înțelepciunea filocalică a Sfinților Părinți.

Așadar, volumul de față, publicat cu onoranta binecuvântare a Preasfințitului Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, se dorește a fi un dar simbolic, o ofrandă adunată cu smerenie din roadele bogate ale cuvântului rostit de Preasfinția Sa la fiecare Sfântă și Dumnezeiască Liturghie. Această carte este, în esența sa, o mărturie scrisă a unei lucrări liturgice vii și dinamice, care a rodit în inima și cugetul credincioșilor.

Prin grija Bisericii locale și prin generozitatea mediului digital, în mod special prin canalul de YouTube al Episcopiei Giurgiului – Cult Cultura –, aceste cuvinte cu valoare catehetică, duhovnicească și formativă au depășit granițele unui amvon geografic, ajungând la sufletul tuturor românilor ortodocși, oriunde s-ar afla aceștia. Predicile Preasfințitului Părinte dr. Ambrozie devin, astfel, nu doar hrană duhovnicească locală, ci lumină mărturisitoare pentru întreaga Ortodoxie românească, răspândind mireasma unei teologii vii, asumate și întrupate în realitățile zilei de azi.

Am purtat în inimă gândul că înțelepciunea populară cuprinsă în zicerea românească „Dar din dar se face Rai” își găsește o aplicabilitate providențială și în cazul acestei lucrări editoriale. Cuvintele pline de har și de sens rostite cu generozitate de Preasfințitul Părinte dr. Ambrozie în cadrul sfintelor slujbe nu doar că au fost daruri cerești pentru sufletele credincioșilor, ci au devenit, prin această carte, un dar concret, materializat, menit să rodească și mai departe în inimile celor ce îl vor primi cu evlavie.

Această culegere nu s-ar fi putut alcătui fără lucrarea dinamică și neostenită a cuvântului ierarhului – „logos” rodit în Biserică, care, în spiritul tradiției patristice, nu rămâne o simplă exprimare verbală, ci se transformă în „logosul viu”, mărturisitor, care atinge și modelează conștiințe.

Prin urmare, darul Preasfinției Sale, rostit de la amvonul liturgic și transmis în spațiul virtual cu discreție și noblețe, este redat acum sub forma unei mărturii scrise, palpabile, oferite ca omagiu ierarhului și, mai ales, ca o punte între generații – o invitație adresată celor de azi și celor de mâine de a redescoperi gândirea vie a unui arhiereu înzestrat cu darul păstoririi prin cuvânt. Această carte este, astfel, o icoană literară a unui suflet episcopal, zugrăvită prin predici, dar păstrând, cu finețe, chipul viu al realităților trăite și înălțate în Hristos.

Această carte este prima culegere de predici și cuvântări ale unui episcop român care vine însoțită de partea audio-video a fiecărui cuvânt rostit.

După fiecare predică transcrisă, veți găsi un cod QR. Scanați-l și veți putea asculta și urmări predica exact așa cum a fost rostită în biserică – cu glas, cu privire, cu puterea momentului.

Cuvântul scris devine astfel viu, iar cartea, un spațiu de întâlnire directă cu slujirea arhierească.

Vă îndemn: nu rămâneți doar la text! Scanați codul de la finalul fiecărei predici și lăsați-vă cuprinși de harul cuvântului rostit.

CRISTI ȘELARU

-EDITOR-