Educaţia copiilor este în zilele noastre mai stringentă ca niciodată. Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre lipsa unor modele autentice ale generaţiei tinere, despre lipsa unor repere reale în viaţa pe care aceştia abia o încep. Aceste dezbateri au dezvoltat şi dezvoltă încă noi şi noi perspective, pornind de la abordarea educaţiei în familie, trecând prin demersul de identificare a unui proces pedagogic cât mai eficient şi culminând într-un sistem general de „planificare a carierei” cu ajutorul căruia tânărul poate identifica cele mai bune direcţii şi mijloace de parcurgere a acestora. Nu se discută însă despre un lucru fundamental: care sunt bazele culturale şi spirituale ale acestor tineri, care sunt resorturile reale ce-i leagă de societatea în care trăiesc, care sunt conexiunile dintre generaţia lor şi generaţiile trecute sau cele viitoare. Cu alte cuvinte, nu se vorbeşte despre adevărata perspectivă pe care o dă viaţa, înţeleasă nu doar ca simplu răstimp de manifestare a eficienţei noastre sociale şi economice, ci ca pe o şansă cu ajutorul căreia putem cunoaşte şi ne putem face cunoscuţi, putem crea şi lăsa ceva cu adevărat valoros în urma noastră.

Şcoala vine să ofere un sprijin şi o posibilă soluţie pentru această dezorientare identitară, familia, de asemenea, poate contribui decisiv în rezolvarea ei. Efortul celor două instituţii fundamentale ale societăţii nu este însă suficient. Este nevoie de modele mult mai profunde, perene de la care tânărul, indiferent de societatea sau epoca în care trăieşte, să se inspire şi pe care să se fundamenteze în conturarea propriei vieţi. Un astfel de model este oferit de către Biserică înţeleasă nu doar ca instituţie, ci mai ales ca spaţiu al mântuirii şi desăvârşirii umane, ca trup tainic al lui Hristos, ce ne înglobează pe fiecare dintre noi. Ca spaţiu prin excelenţă al comuniunii, al întâlnirii, ea poate depăşi barierele impuse de vârstă sau formare, promovând valori valabile pentru toţi.

Trebuie, de asemenea, să înţelegem faptul că este este nevoie nu doar de educație informativă, ci și de educație formatoare, este nevoie de modele autentice și de repere duhovnicești, dorim o țară în care normalitatea, buna-cuviință, onestitatea să fie principalele valori promovate în cadrul sistemului educațional. Din păcate, trăim într-o societate ce le oferă soluții facile la probleme superficiale, refuzându-le însă formarea interioară constantă și îndepărtându-i de la modele autentice pe care istoria și cultura acestei țări le oferă cu prisosință.

Pentru Episcopia Giurgiului, elevii şi studenţii ocupă un loc important, de aceea în cuprinsul eparhiei au fost înfiinţate centre pastoral-culturale şi catehetice, care dezvoltă o serie de activităţi la care sunt prezenţi elevi şi studenţi. În aceste spaţii create special pentru ei descoperă lucrarea de apostolat a Bisericii şi valorile fundamentale ale poporului român, locurile în care sufletul românesc a cunoscut cele mai frumoase străluciri și care au dus la înflorirea spirituală a țării. Mai mult, aceste întâlniri au rolul de a înlesni dialogul constructiv şi apropierea constantă de valorile ortodoxe ale acestor tineri.

Marele profesor de teologie, Nichifor Crainic, născut la Bulbucata, în judeţul Giurgiu, sublinia faptul că trebuie să vedem „în copiii noştri, în candoarea fiinţei lor, simplitatea spiritului lor; în neprihănirea inimii lor, în toată preacurata lor făptură ceva din frumuseţea fără asemănare a raiului şi a ceriului cu îngeri”. Să vedem că „totul ne sugerează o lume superioară, necoruptă de păcat, dominată de armonie, de iubire şi de lumină nesfârşită”. Să urmărim în gustul pentru basme, pe care-l au copiii, atracţia spre supranatural şi spre divin, înrădăcinată într-o psihologie infantilă. Să nu fim superficiali în răspunsurile pe care le dăm teribilelor întrebări ale copilului asupra cauzelor ultime ale lucrurilor şi asupra misterului ce înconjoară lumea văzută.

Cu prilejul începutului anului şcolar 2024-2025, ne rugăm Bunului Dumnezeu să caute cu milostivire asupra şcolarilor şi dascălilor „şi să le trimită în inimi, în minte şi în grai, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, al cunoaşterii şi al ştiinţei, al credinţei şi al evlaviei, dăruindu-le lumina cunoștinţei Sale, spre dobândirea a toată învăţătura cea bună şi folositoare! (Te Deum la deschiderea anului şcolar)”

Cu părintească binecuvântare,

†AMBROZIE,

EPISCOPUL GIURGIULUI