AnunțSărbătoare

O sută de ani de la trecerea la cele veșnice a Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul

În data de 9 noiembrie 2020, creştinii ortodocşi l-au sărbătorit pe Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul. Cu prilejul împlinirii a o sută de ani de la trecerea la cele veșnice a Sfântului, Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie Arhierească în altarul de vară de lângă biserica Mănăstirii „Buna Vestire” din Bolintin, cu ocazia sărbătoririi celui de-al doilea hram al mănăstirii, închinat Sf. Ierarh Nectarie.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinția Sa a vorbit despre viaţa aleasă a Sfântului Ierarh Nectarie al Pentapolei, care a trăit ca un înger în trup, iubind neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia, postul şi milostenia.

„Acest mare trăitor al secolului XX a fost unul dintre cei mai mari teologi ai Ortodoxiei, cu un nivel de pregătire academică de excepţie şi cu o râvnă sfântă pentru propovăduirea credinţei celei adevărate, prin fapte şi trăire încă din tinereţe. A tras pe mulţi la Hristos, revărsând în jurul lui pacea, bucuria şi lumina cea necreată a Duhului Sfânt, prin care mângâia şi odihnea pe toţi cei care veneau la chilia lui”, a arătat Preasfintia Sa.

În continuare, PS Ambrozie a oferit Părintelui Protos. Mina Străinu, starețul mănăstirii, o Psaltire deosebit de frumoasă.

La final s-a rostit Rugăciunea specială pentru încetarea epidemiei în contextul răspândirii virusului COVID-19.

 

Credincioşii prezenţi s-au putut închina la părticele din moaştele Sfântului Ierarh Nectarie, păstrate în biserica mănăstirii, după care au primit din partea Chiriarhului ultimele numere ale revistelor Familia Ortodoxă și Lumea Credinței, precum și iconițe cu chipul Sf. Nectarie de Eghina.

 

Menţionată între vechile aşezări ridicate prin osteneala unor îmbunătăţiţi ai vieţii duhovniceşti, Mănăstirea Buna Vestire de la Bolintin face parte din salba minunată de vetre ale Ortodoxiei româneşti. Rădăcinile aşezării merg adânc în istorie, secolul al XIV-lea fiind considerat ca început al existenţei vechii vetre monahale.