Episcopia Giurgiului
Prea Sfintitul Parinte Dr. AMBROZIE - Intaiul Episcop al Giurgiului
Episcopia Giurgiului
Catedrala episcopală cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din municipul Giurgiu
Protoierii - Episcopia Giurgiului
Mănăstiri - Episcopia Giurgiului
Seminar
Noutăţi - Episcopia Giurgiului
Judeţul Giurgiu
Legături creştin-ortodoxe
Legături creştin-ortodoxe
Legături creştin-ortodoxe
Legături creştin-ortodoxe
Contact Episcopia Giurgiului
Episcopul Administraţia Eparhială Catedrala Episcopală Protoierii Mănăstiri Invăţământ Teologic Noutăţi Giurgiu Opera Social Filantropică Activitate Culturală Muzeul Eparhial Legături Contact
           

 

Sectiune Media
Secţiune Media

 

Calendar Creştin-Ortodox
Calendarul Crestin Ortodox 2009

 

Sfanta Scriptura Biblia
Sfânta scriptură sau Biblia

 

Învăţătura
Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă

 

Patriarhia Romana
Site-ul oficial al Patriarhiei Române

 

Untitled Document

12 MAI | „SĂRBĂTOAREA MIRONOSIŢELOR ESTE SĂRBĂTOAREA INIMII SMERITE ŞI IUBITOARE” – CUVÂNTUL PREASFINŢITULUI PĂRINTE AMBROZIE ÎN DUMINICA A III-A DUPĂ PAŞTI




Iubiţi credincioşi,


Duminica a III-a după Paşti, 12 aprilie 2019, este închinată Sfintelor Mironosiţe, lui Iosif din Arimateea şi lui Nicodim, adică celor care nu L-au părăsit pe Domnul atunci când Acesta S-a supus de bunăvoie morţii, ci, înfruntând cu dragostea şi cu mila lor înverşunarea hulitorilor şi ucigaşilor, au rămas alături de Hristos.


Din cuvintele Sfântului Evanghelist Luca reiese faptul că Domnul a fost îngropat în grabă şi cu mare smerenie. Mulţimile ÎI părăsiseră, ucenicii s-au risipit şi s-au ascuns, soarele se întunecase, era seară şi „se lumina spre Sâmbătă", adică era vremea ca orice activitate să înceteze, căci pentru evrei era momentul în care se aprindeau lămpile şi felinarele pentru Sabat. Nu L-au petrecut la mormânt pe Domnul decât Iosif, Nicodim şi femeile care veniseră din Galileea. Despre aceste femei, Sfântul Evanghelist Luca spune că au văzut mormântul şi cum a fost aşezat trupul lui Iisus, iar după ce s-au întors de la mormânt au pregătit miresme şi miruri.


Să ne gândim că ora era târzie, erau clipele ultimelor pregătiri pentru Sâmbătă - şi „era mare ziua Sâmbetei aceleia" (Ioan 19, 31) - şi cu toate acestea, gândul acestor femei nu s-a îndepărtat de Iisus. Aceste femei ÎI urmaseră din Galileea şi până la Ierusalim, slujindu-I (Matei 27, 55; Marcu 15, 41). iar acum, deşi urma o zi de odihnă, ele nu se pregătesc pentru aceasta, ci pentru a-şi desăvârşi slujirea faţă de învăţătorul lor. Deşi târziu, ele pregătesc miruri şi miresme pentru ca dis-de-dimineaţă, odată trecută Sâmbăta, să poată merge din nou la mormântul lui Iisus.


Din dragoste pentru Cel care le vestise apropierea împărăţiei lui Dumnezeu şi izbăvirea, din milă pentru Cel care, după o condamnare nedreaptă şi o moarte infamantă nu avusese parte nici măcar de o înmormântare decentă, s-au grăbit să biruiască toate piedicile şi toate pericolele pentru a aduce măcar prinosul cuvenit unui nevinovat. Dar se vede că puterea iubirii lor a fost mare, căci, în vreme ce ucenicii se risipiseră, iar apostolii stăteau încuiaţi de frica iudeilor, ele au biruit şi teama de iudei, şi de soldaţii care păzeau mormântul, şi de tâlharii şi răufăcătorii care puteau să bântuie la acea oră. Au învins şi propria neputinţă căci, deşi nu ştiau cine le-ar putea prăvăli piatra de pe uşa mormântului, nu s-au poticnit şi nici nu s-au descurajat. Prin ele, dragostea de Dumnezeu s-a arătat biruitoare asupra tuturor slăbiciunilor firii. Aşa cum vom auzi cântându-se la utrenia acestei duminici, „firea cea slabă a biruit pe cea bărbătească, deoarece gândul cel plin de milă a plăcut lui Dumnezeu".


Gândindu-ne la pilda samarineanului milostiv, Hristos este Cel care îl găseşte pe omul aflat pe moarte şi aruncat lângă drum şi îi toarnă pe răni untdelemnul tămăduitor. Femeile care vin cu miruri pentru a-L unge pe Cel mort şi îngropat se aseamănă astfel Iui Hristos. Este şi motivul pentru care una dintre cântările închinate lor le numeşte „dumnezeieştile mironosiţe". Iată că mila are puterea de a-1 îndumnezei pe om. Este ceea ce spune şi Mântuitorul, numindu-i fericiţi pe cei milostivi.


Aceste femei milostive şi curajoase sunt primele care au primit bucuria Învierii, pentru că ele au fost cele dintâi care L-au iubit pe Hristosul celei de a treia zi. În Vinerea pregătirii Paştilor, în locul lămpilor cu care să întâmpine sărbătoarea de a doua zi ele au pregătit mirurile cu care să-L cinstească a treia zi pe Hristos Cel îngropat, căci Cel pe care ÎI ştiau Lumina lumii se plecase sub întunericul mormântului. Acesta avea să le dăruiască lumina Paştilor celor noi. Aşteptarea lor este minunat înfăţişată în icosul Sfintelor Paşti: „Pe Soarele Cel mai înainte de soare, Care a apus oarecând în mormânt, întâmpinatu-L-au ca pe o zi mironosiţele femei". Într-o variantă mai veche, ele sunt numite „mironosiţele fecioare", pentru că lumina Învierii face din fiecare om care o primeşte o făptură nouă. Ele sunt primele care se înnoiesc prin această lumină.


În tâlcuirea Bisericii, femeile au fost cele dintâi care au primit de la înger vestea ridicării din morţi a lui Hristos, pentru că Eva a fost cea dintâi care a primit de la diavol cuvintele pierzării: Lor le-a încredinţat Dumnezeu vestea izbăvirii din moarte, făcându-le primii apostoli ai Învierii. Şi pentru ca frumuseţea lor duhovnicească să fie desăvârşită, Dumnezeu le-a îmbrăcat şi cu haina smereniei, pentru că propovăduirea lor „A înviat Domnul!" a fost întâmpinată de ucenici cu multă rezervă. Evanghelistul Luca scrie că „aceste cuvinte au părut înaintea lor ca o aiurare (sau, în altă traducere, ca o scrânteală) şi nu le-au crezut" (Luca 24,11). Şi cu toate acestea, propovăduirea lor este miezul credinţei pe care apostolii au împărtăşit-o lumii întregi şi pe care o mărturisim de fiecare dată când purtăm pe buze cuvintele rostite odinioară de mironosiţe: „Hristos a înviat!".


Cine sunt aceste binevestitoare ale Învierii? Evanghelistul Ioan o numeşte numai pe Maria Magdalena (Ioan 20,1). Sfântul Evanghelist Matei o pomeneşte şi pe „cealaltă Marie" (Matei 28,1). Din Evanghelia de la Marcu aflăm că la mormânt au fost Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob şi Salomeea (Marcu 16,1). Sfântul Evanghelist Luca scrie că la mormânt au fost Maria Magdalena, Ioana, Maria lui Iacob „şi celelalte împreună cu ele" (Luca 24,10).


Evangheliştii o pomenesc cu toţii pe Maria Magdalena pentru că ea s-a învrednicit să fie prima care L-a văzut pe Mântuitorul şi s-a închinat Celui înviat din morţi.


Sinaxarul zilei de astăzi menţionează şapte mironosiţe, anume: Maria Magdalena, Salomeea, Ioana, Maria şi Marta, surorile lui Lazăr, Maria lui Cleopa şi Suzana, pe lângă acestea fiind şi alte femei care, cu evlavie şi cu credinţă, îi slujeau Domnului şi îl urmau.


Pentru credinţa şi dragostea lor curată, mironosiţele au devenit icoanele sufletului care ÎI caută pe Dumnezeu şi petrece împreună cu El.


În cuvântarea la Sfintele Paşti, Sfântul Grigorie de Nazianz îndeamnă: „Şi dacă eşti o Marie oarecare, sau cealaltă Marie, sau Salomee, sau Ioană, lăcrimează de dimineaţă. Grăbeşte să vezi prima piatră ridicată, sau poate şi pe îngeri şi pe Iisus însuşi".


Sfântul Maxim Mărturisitorul tâlcuieşte duhovniceşte aceste cuvinte, înţelegând prin prima Marie, cea din care Domnul scosese şapte diavoli, „tot sufletul făptuitor, curăţit de vraja veacului acestuia, prin cuvântul poruncilor Evangheliei".


Cealaltă Marie este sufletul contemplativ, care a dobândit harul cunoştinţei adevărate. Salomeea, însemnând „pace", este sufletul care a primit pacea ca dar al Duhului, iar Ioana, care se tălmăceşte „porumbiţă", este sufletul blând şi nemânios. Astfel de suflete plâng după Dumnezeu şi sunt primele care văd piatra înlăturată din uşa mormântului, adică primele care alungă împietrirea din inimă. Astfel de suflete aud de la îngeri Cuvântul dumnezeiesc vestit în tăcere, în taina inimii curate.


Când îngerul lui Dumnezeu le-a spus mironosiţelor „Bucuraţi-vă!", el a dăruit inimilor lor răsplata iubirii. Mironosiţele I-au slujit Domnului prin inimile lor curate, care nu şi-au căutat odihna şi pacea departe de El. Aşa cum Maica Domnului păstra în inima ei taina dumnezeirii lui Iisus, precum mărturiseşte Sfântul Evanghelist Luca (Luca 2,19 şi 51), în acelaşi fel mironosiţele au păstrat în inima lor taina învierii lui Hristos, neprimejduită nici de teama de prigonitori, nici de ruşinea de defăimători, nici de îndoiala ucenicilor, care nu primiseră încă încredinţarea Învierii.


Duminica mironosiţelor este sărbătoarea tuturor femeilor cu credinţă în Dumnezeu, care slujesc în Biserică prin dragostea lor curată, urmând calea milosteniei. Se cuvine să le lăudăm pe cele care au grijă de bătrâni, de bolnavi, de copiii orfani sau abandonaţi. Sunt vrednice de toată cinstea acele surori în Hristos care se preocupă de îngroparea şi pomenirea în rugăciuni a celor săraci şi uitaţi de familie, cu credinţa că şi ei sunt „candidaţi la Înviere". Cu totul alese pentru bogăţia lor sufletească sunt acelea care au primit de sus darul de a fi maici duhovniceşti, închinându-şi viaţa lui Hristos. Sunt minunate prin darul lui Dumnezeu acelea care s-au împodobit cu frumuseţea naşterii şi creşterii de prunci, sfinţind firea cu nădejdea mântuirii şi urmând încredinţării Sfântului Apostol Pavel că femeia măritată „se va mântui prin naştere de prunci, dacă va stărui, cu înţelepciune, credinţă, în iubire şi în sfinţenie" (I Timotei, 2,15).


„Naşterea de prunci" înseamnă naştere trupească, dar, mai ales, naştere duhovnicească. Mama creştină îi creşte pe pruncii ei în Hristos, fiind prima lor călăuză spre Dumnezeu. Prin viaţa ei, mama trebuie să fie cea mai apropiată pildă de virtute, de la care copilul să înveţe calea cea bună, spre Hristos. Virtuţile sunt cele care vor face din ea o mamă bună, căci grija faţă de copii cere trezvie, răbdare, înţelepciune, dreaptă măsură, dreaptă judecată, blândeţe, nemâniere, demnitate şi dragoste.


Există şi un sens pur spiritual al maternităţii: femeia creştină poate fi „mama" prin dragostea ei pentru orice suflet care are nevoie de căldură, de ocrotire şi de ajutor şi poate face suflete rătăcite să renască din Dumnezeu. Femeia are din fire darul de a simţi suferinţa altuia şi puterea de a o uşura prin grijă şi afecţiune. Aceste daruri sporesc prin Duhul Sfânt, săvârşind minuni cu sufletele chinuite de durere şi singurătate. Un sfat bun dat cu sinceritate şi discreţie, o învăţătură dreaptă, călăuzirea spre Biserică şi spre Sfintele Taine înseamnă fapte bune prin care orice femeie credincioasă îşi poate împlini datoria de a vesti şi altora calea spre împărăţia lui Dumnezeu, alăturându-se Sfintelor Mironosiţe, care au câştigat prin smerenie şi milă bucuria Învierii.


Mironosiţele, femeile pe care le sărbătorim astăzi, sunt cele care au adus Domnului ofranda milei şi smereniei, dând tuturor pilda faptului că bărbăţia şi curajul nu sunt robite firii. Şi bărbăţia duhovnicească, şi maternitatea duhovnicească sunt darurile Duhului Sfânt. Aşa cum mironosiţele au dat dovadă de bărbăţie, în acelaşi fel Sfântul Apostol Pavel îi considera pe creștini fiii pentru care a suferit „durerile nașterii" întru Evanghelie (Galateni 4, 19). Vedem, astfel, că darurile firii lui Dumnezeu adaugă darul Duhului Sfânt, care îl ridică pe om mai presus de fire.


Sărbătoarea mironosiţelor este sărbătoarea inimii smerite şi iubitoare, care se face raiul lui Dumnezeu, umplându-se de harul Lui şi iradiind tuturor bucuria mântuitoare. Importanţa acestei sărbători este exprimată şi în troparul pe care vi-1 încredinţez ca hrană duhovnicească: „Arătatu-s-a nouă prăznuirea dumnezeieştilor Mironosiţe şi a cinstitului Iosif, ca un alt rai, dându-ne izvor de viaţă; apele darului picură ca ploaia asupra lumii; izvorăsc cu căldură curgerile Învierii lui Hristos. Mulţimile credincioşilor prăznuiesc şi cântă: Slavă Celui ce a dat marginilor lumii învierea Sa".


Să ne bucurăm lăuntric de acest belşug dumnezeiesc din duminica ce urmează, slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, întru Care se împlinesc credinţa, nădejdea şi dragostea noastră. AMIN!




Site realizat şi administrat de Gloria Grup - Consultanta in Sisteme de Management | Finantari Nerambursabile | Solutii IT & Imagine
Episcopul | Administraţia Eparhială | Catedrala Episcopală | Protoierii | Mănăstiri | Invăţământ Teologic | Noutăţi | Giurgiu | Opera Social Filantropică | Activitate Culturală | Muzeul Eparhial | Legături | Contact | Prima pagină
  Nr. vizitatori: 476,
Copyright Episcopia Giurgiului - Biserica Ortodoxă Română