Episcopia Giurgiului
Prea Sfintitul Parinte Dr. AMBROZIE - Intaiul Episcop al Giurgiului
Episcopia Giurgiului
Catedrala episcopală cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din municipul Giurgiu
Protoierii - Episcopia Giurgiului
Mănăstiri - Episcopia Giurgiului
Seminar
Noutăţi - Episcopia Giurgiului
Judeţul Giurgiu
Legături creştin-ortodoxe
Legături creştin-ortodoxe
Legături creştin-ortodoxe
Legături creştin-ortodoxe
Contact Episcopia Giurgiului
Episcopul Administraţia Eparhială Catedrala Episcopală Protoierii Mănăstiri Invăţământ Teologic Noutăţi Giurgiu Opera Social Filantropică Activitate Culturală Muzeul Eparhial Legături Contact
            Untitled Document

Mănăstiri

Comana | Acoperământul Maicii Domnului | Sf. Gheorghe | Sf. Nicolae | Buna Vestire
Delta Neajlovului | Sf. Ioan Rusul | Schitul "Barbu Belu" | Manastirea "Strāmbu-Gaiseni" | Manastirea "Izvorul Tămăduirii"

 
Manastirea Comana

 

Sfanta Scriptura Biblia
Sfânta scriptură sau Biblia

 

Învăţătura
Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă

 

Patriarhia Romana
Site-ul oficial al Patriarhiei Române

 

Untitled Document
Untitled Document

Mănăstirea Buna Vestire, Bolintin Vale - Scurt Istoric


Adresa: Bolintin Vale, Jud. Giurgiu
Stareţ: PC. Ierom. Mina Strainu
Tel: 0765 488 745

MĂNĂSTIREA BUNA VESTIRE DIN PĂDUREA DE LA BOLINTIN

Prof. Gabriela Dan

În Muntenia a existat un spaţiu geografic, în jurul oraşului Bolintin-Vale, care s-a aflat, de-a lungul istoriei, la răscruce de drumuri şi hotare ale judeţelor Vlaşca, Teleorman, Dâmboviţa, Ilfov şi Giurgiu. Locul acesta, ca într-o adevărată ,,ţară a râurilor”, este scăldat de apele Sabarului, Argeşului, Ilfovăţului, Neajlovului şi Dâmbovnicului. Cercetări arheologice evidenţiază faptul că pe acest colţ de rai românesc, situat cândva în plin codru al Vlăsiei, au existat comunităţi omeneşti, din cele mai vechi timpuri. Pe aici au dăinuit peste secole şi numeroase lăcaşuri ale credinţei noastre ortodoxe. Sfinte biserici sunt şi acum, dar despre aşezările monahale ce au existat în această parte a Munteniei, se mai păstrează puţine informaţii.
 Hrisoavele şi documentele istorice arată că în acest perimetru geografic se găseau şapte aşezări monahale: Mănăstirea Buna Vestire de la Bolintin (atestată la anul 1433), Mănăstirea Babele (atestată la 1457), Mănăstirea Căscioarele (atestată la 1505), Mănăstirea Glavacioc (atestată la 1507), Mănăstirea Strâmbu (Găiseni- atestată 1510), Mănăstirea Roata (atestată 1668), Schitul Radu Vodă (Pădureni- nu se cunosc alte informaţii).
            Referitor la Mănăstirea Buna Vestire din Pădurea cea Mare de la Bolintin, se cunoaşte că a fost ctitorită de Pilea logofătul în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân şi a fiului său, Mihail. O trimitere clară la ctitorul sfântului lăcaş apare în hrisovul dat de Alexandru Aldea Coconul pentru mănăstirea „ce se numeşte Bolintinul... care a fost făcută din temelia ei de răposatul Pilea logofătu.
 Pilea logofătul a deţinut această funcţie atât în timpul lui Mircea cel Bătrân, mare ocrotitor şi ziditor de biserici, cât şi în scurta domnie a fiului său, Mihail. Acest lucru face ca lăcaşul monahal să primească şi de la domnii ce vor urma o atenţie deosebită, fiind aşezată în rândul marilor ctitorii mănăstireşti din aceeaşi perioadă. Astfel că, în următoarele secole, puţini sunt domnitorii care să nu dea atenţie Mănăstirii de la Bolintin.
            La 15 martie 1433, Alexandru Aldea emite primul hrisov care atestă existenţa mănăstirii. „1433 (6941) Martie- Târgovişte- Hrisovul lui Alexandru marele voievod, ce-l da mănăstirii din Pădurea cea Mare, unde este Bunavestire, peste apa Argeşului, împotriva Bucşanilor, ca să-i fie satu ce sa numeşte Bolintinu jumatate, i proci”.
Mănăstirii de la Bolintin i s-au făcut danii şi întăriri de moşii care s-au întins mai ales peste satele Ogrezeni, Malu-Spart, Bucşani şi Bolintin, când treci apa Argeşului, pe valea râului Ilfovăţ, până în apa râului Răstoaca (Sabar). Aceste moşii le întâlnim pe rând în hrisoavele date cu blestem de domnii Ţării Româneşti, ca fiind ale mănăstirii.
 Mănăstirea de la Bolintin a mai avut posesiuni, după cum reiese din hrisoavele domnilor, şi în alte regiuni decât cele din imediata apropiere a mănăstirii: vie la Aninoasa, Dragomireştii de la Dâmboviţa, vie la Vihorati, moşie la Izvorani, satul Burăneşti, din judeţul Ialomiţa, satul Eihoveni din judeţul Vlaşca.
 Datorită situării ei într-un loc cu pământuri mănoase, mănăstirea, pentru o lungă perioadă de timp, a dus o existenţă prosperă, adăpostită fiind şi în mijlocul pădurii de la Bolintin sau Pădurea cea Mare.
  După domnia lui Mihai Viteazul, în anul 1605, sub ameninţarea turcească crescândă, călugării de la mănăstirea Buna Vestire au îngropat odoarele mănăstirii. Nu se ştie dacă au fost scoase la lumină vreodată. Din hrisovul lui Radu Vodă Şerban aflăm că, dorind să întărească moşiile mănăstirii, menţionează că „hârtia de danie s-a pierdut împreună cu multe scule şi unelte ale sfintei mănăstiri, carele au fost îngropate”, după mărturia egumenului şi a călugărilor.
La 2 marie 1626 luăm la cunoştinţă de starea Mănăstirii din Pădurea cea Mare, care „au sărăcit” şi de aceea „au găsit cu cale măria sa Alexandru Coconul, de au închinat-o la numita mănăstire Simon Petra cu toate satile şi morile şi cu viile şi cu toate bucăţile şi cu tot venitul”. Tot la această dată, 2 martie 1626, trece sub dependenţa Mănăstirii Mihai-Vodă de la Bucureşti.
Din anul 1651, moşiile mănăstirii sunt preluate de Mănăstirea Mihai-Vodă de la Bucureşti, dar abia din 1747 va intra de drept în posesiunea pământurilor fostei mănăstiri de la Bolintin prin „poruncă domnească”, pe care le va administra până la secularizarea averilor mănăstireşti în 1864.
 Locul în care s-a aflat mănăstirea este cuprins în triunghiul format de satele Bolintin-Vale, Ogrezeni, Malu-Spart şi este reprezentat cartografic în majoritatea lucrărilor vechi, pe harta împroprietăririi realizată prin Reforma agrară din 1864, dar se mai păstrează încă în înregistrările Primăriei Bolintin-Vale din anul 2000.
 Dovada că aici a fost Mănăstirea Buna Vestire şi, în mod sigur, o parte a moşiei stabile a Mănăstirii Mihai-Vodă este faptul că, din bătrâni, se transmite denumirea locului Mihai-Vodă, aflate din spusele bunicilor, ştiute de la străbunici, dar atestate şi de documentele primăriei Bolintin-Vale. Mulţi bolintineni mai susţin, încă, şi în zilele noastre, că pământurile familiilor lor au fost cumpărate de la călugări greci, iar acestea se aflau peste Argeş, la Mihaiu-Vodă.
Denumirile existente pe hărţi şi-n hrisoave se regăsesc şi astăzi în teren: Salcia Roşie, Movilele cu cruci, la Vizuini, Puţul lui Berghel, Rovinele, Drumul Tătarului, Groapa cu Comori, Stejarul lui Mihai, Cornul Ursului, Moara de pe Neajlov, Moara de pe Răstoacă (Sabar). Tot aici se găsesc şi se mai folosesc încă drumuri vechi de sute de ani, Linia Mare ce străbătea în întregime Pădurea cea Mare şi Drumul de Colb.
 La poalele pădurii se află valea din care izvorăşte râul Ilfovăţ. Nu departe, mergând chiar pe jos, se ajunge la fâneţele de pe lângă râul Neajlov, cu foarte mare vechime în zonă. Totodată, pe Neajlov a existat şi există încă o moară care a aparţinut mănăstirii. Pe lângă valea de unde izvorăşte râul Ilfovăţ, se întindeau pajiştile, tarlalele mănăstirii, care au fost „lăsate cu blestem” de domnitori, păzite de arendaşi, iar astăzi nu sunt revendicate de nimeni.
Pentru cel care cunoaşte împrejurimile Bolintinului nu există în zonă un loc mai pitoresc şi mai bogat. Acest loc este scăldat parcă într-o lumină cerească, iar peisajul înconjurător te uimeşte printr-o frumuseţe neîntâlnită în zonă.

Târnosirea bisericii mănăstirii

Sunt multe lucruri minunate pe careBunul Dumnezeu ni le rânduieşte în această viaţă, spre mângâierea şi bucuria sufletelor noastre! La praznicul Bunei Vestiri, considerat şi ,,începutul mântuirii noastre”, mare a fost bucuria pecare am trăit-o, participând la slujbade târnosire a bisericii mănăstirii „Buna Vestire” din Bolintinul din Vale, cea dintâi mănăstire din nordul judeţului Giurgiu, reînfiinţată după o îndelungată perioadă de timp. În ajunul praznicului, seara, când întregul văzduh era plin de rugăciune, într-o înălţătoare atmosferă duhovnicească, împlinindu-se rânduiala noastră bisericească, s-a săvârşit slujba de priveghere, în aşteptarea revărsării harului sfinţitor asupra bisericii, slujbă oficiată de către un sobor de preoţi, în prezenţa unui număr impresionant de credincioşi. Marţi, 25 martie, încă de la primele ore ale dimineţii, mulţime mare de credincioşi, dornici să fie părtaşi la sfinţire, au umplut incinta mănăstirii în această zi de mare praznic, în pofida vremii friguroase. Unii s-au aşezat la rând spre a săruta icoana Maicii Domnului adusă de la parohia Letca Nouă, iar mare parte dintre cei prezenţi s-au aşezat lângă podiumul amenajat, în aşteptarea începerii slujbei Sfintei Liturghii. După slujba de sfinţire a apei, Preasfinţitul  Părinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, purtând racla cu Sfintele Moaşte, împreună cu preoţii slujitori şi mulţimea de credincioşi, au ocolit Biserica în procesiune, cu rostirea rugăciunilor rânduite la cele trei opriri şi ungerea cu Sfântul şi Marele Mir şi stropirea cu apă sfinţită a noului lăcaş de cult. Potrivit rânduielii bisericeşti, mai întâi a avut loc aşezarea în prestol a unor părticele din Sfintele Moaşte, dimpreună cu documentul de sfinţire şi cu numele ctitorilor înscrişi în cartea vieţii veşnice, pecetluindu-se cu târnoseală. După spălarea cu mirodenii a Sfintei Mese, cea care simbolizează mormântul de viaţă dătător al Mântuitorului Hristos, şi ungerea cu Sfântul şi Marele Mir, în timp ce slujitorii cântau troparele Sfinţilor Evanghelişti, au fost aşezate icoanele acestora în cele patru colţuri, pecetluindu-se apoi cu pecetea Sfintei Episcopii a Giurgiului. S-a îmbrăcat Sfânta Masă cu cămaşă de in, apoi s-au aşezat acoperămintele rânduite şi toate odoarele sfinte. Slujba de sfinţire s-a încheiat cu ungerea cu Sfântul şi Marele Mir şi stropirea cu agheasmă a Sfântului Altar, a picturii şi a icoanelor de pe catapeteasmă. P.C. Preot Şerban Ion,Protoiereul Protoieriei Bolintin, a dat citire, în auzul celor prezenţi, Actului de târnosire:

 

 

 

 


Manastirea Buna Vestire

Altarul de Vara

Porti Sculptate
de mesteri din Tara Maramuresului

 

Cantina Sociala
"Sf. Mina grabnic ajutatorul"

 

 

 

Hrisov

<<Cu vrerea Tatălui, cu lucrarea Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, sfinţitu-s-a sfântul lăcaş al mănăstirii Buna Vestire astăzi, 25 martie 2008, de către Prea Sfinţitul Părinte Ambrozie, cel dintâi episcop al Giurgiului, în al
doilea an curgător al arhipăstoririi în scaunul episcopal, în prezenţa unui important număr de preoţi, diaconi şi credincioşi ai Bisericii noastre — la aniversarea a 575 de ani de la atestarea documentară a vechii mănăstiri, ctitorită de Pilea logofătul, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân şi a fiului său Mihai I: ,,1433 (6941) Martie 15, [Târgovişte] — Hrisovul lui Alexandru marele voievod, ce-l dă mănăstiri[i] din Pădurea cea Mare, unde este Buna Vestire, peste apa Argeşului împotriva Bucşanilor, ca să-i fie satu ce să numeşte Bolintinu jumătate, iproci.” Noua mănăstire a fost ridicată ,,peste apa Argeşului
împotriva Bucşanilor”, ca metoc al mănăstirii Radu — Vodă din Bucureşti între anii 2004 — 2008, cu binecuvântarea Fericitului întru adormire Teoctist Patriarhul, sub ocrotirea Sfinţilor Nectarie, Mina şi Sava, la iniţiativa şi cu osteneala Preasfinţitului Episcop Vicar al Bucureştiului, Varsanufie Prahoveanul şi a obştii monahale de la Radu — Vodă. Biserica a fost construită prin jertfa şi strădania doamnei Elena Nicolae şi a familiei sale (soţul — Nicolae Dumitru, copiii— Cătălin George şi Alina Valentina) şi cu ajutorul preoţilor şi
credincioşilor din Bolintin Vale, din localităţile aflate în vecinătatea mănăstirii şi din Bucureşti, sprijiniţi de autorităţile locale.>>

     
     
PC. Ierom Mina, staretul manastirii
 
PC Ierom Mina Stareţul Mănăstirii
   
     
 
     

 

Site administrat de PaginaTa!NET
Episcopul | Administraţia Eparhială | Catedrala Episcopală | Protoierii | Mănăstiri | Invăţământ Teologic | Noutăţi | Giurgiu | Opera Social Filantropică | Activitate Culturală | Muzeul Eparhial | Legături | Contact | Prima pagină
  Nr. vizitatori: 210,
Copyright Episcopia Giurgiului - Biserica Ortodoxă Română